Oricine are posibilitatea să dobândească și să dezvolte abilități de comunicare. Pe lângă dobândirea cunoștințelor teoretice de bază, este esențial să punem în practică tot ceea ce am învățat. Abilitățile de comunicare sunt rezultatul pregătirii și experienței. A sta în fața oglinzii și a repeta discursul încă o dată ajută nu numai la memorarea conținutului, ci la câștigarea încrederii în sine și a securității.

Cu toate acestea, experiența este cea care ne învață prin experiență ceea ce este mai bine să facem sau să nu facem într-o intervenție live. Îmbunătățirea abilităților de vorbitor este o problemă de motivație, pregătire și, mai ales, de practică.

A) PERFORMANȚA ÎN DIFERITE SCENARII

Există diferite contexte și medii în care o persoană trebuie să prezinte un discurs. Ținând cont de particularitățile fiecărei situații, esențial este, pentru atingerea obiectivului nostru, să comunicăm eficient.

Discursul poate fi dezvoltat în diferite locații fizice:

• O sală de clasă. Deși, în mod tradițional, este un loc unde s-au dezvoltat prezentări formale unidirecționale (în special vorbitorul vorbește), în prezent este un cadru mai flexibil în care sunt prezentate tot felul de discursuri cu o interacțiune mai mare între vorbitor și public. De asemenea, distribuția clasei este de obicei variabilă. Multe dintre prezentările făcute în sălile de clasă caută o interacțiune mai mare între persoanele care participă la prezentare, astfel că toate sunt plasate în formă de U sau semicerc. Raportorul ocupă spațiul deschis. Această distribuție favorizează un climat mai relaxat și mai de încredere, deoarece distanța fizică și psihologică sunt semnificativ reduse. În acest caz, nu este necesar microfonul.
  În alte ocazii, prezentarea poate avea loc în jurul unei mese rotunde sau ovale în care vorbitorul ocupă o parte. Această prevedere este recomandată în special pentru întâlniri de afaceri.
• Un auditorium. Este un decor asemănător teatrului, iar aspectul său este formal. Deoarece este mai spațios, permite o capacitate mare, iar distanțele dintre vorbitor și audiență sunt mai mari. Prin urmare, este necesar un microfon. La început, acest spațiu se poate „impune”, dar numai la început; odată ce intervenția a început, este un spațiu care evită povara și un mediu apăsător.
• Un amfiteatru. Numit și forum. Aspectul fizic este foarte similar cu cel al auditoriului, cu excepția faptului că publicul este aranjat sub forma unui semicerc. Pe scurt, ele sunt plasate ca anti-teatre romane.

B) PRACTICA DIFERITELOR TIPURI DE INTERVENȚII

Există diferite tipuri de intervenții sau discursuri. Fiecare intervenție are propriile sale caracteristici și necesită un limbaj și o tehnică diferită.

O primă clasificare inițială ne ajută să diferențiem între prezentările formale și informale. Fiecare prezentare poate avea partea sa formală și informală (mixtă). Astfel, prezentarea formală are un text structurat și controlat în timp. În general, se adresează unui public mai larg, iar gradul de participare este mai mic decât în cazul intervențiilor informale. La rândul său, prezentarea informală este de obicei realizată de vorbitori experți, are o participare și feedback mai mare.

În funcție de formatul utilizat, se evidențiază următoarele intervenții:

• Conferinţa; un vorbitor face o prezentare formală a unor serii de conținut.
• Adunarea socială; mai multe persoane vorbesc spontan despre un subiect (de obicei, actual).
• Colocviul; un vorbitor prezintă o serie de conținuturi și, în general, la sfârșitul prezentării, participă și publicul.
• Masa rotundă; Mai mulți vorbitori își prezintă argumentele și ideile și dialoghează între ei. Este o intervenție foarte dinamică și plurală, deoarece mai multe perspective asupra aceluiași subiect sunt prezentate într-un mod relaxat. https://www.youtube.com/watch?v=c6C7sm8LcPU. În acest videoclip veți vedea dezvoltarea unei mese rotunde „creative”.
• Dezbaterea; doi sau mai mulți vorbitori discută un subiect. Toate părțile își prezintă punctele de vedere, căutând un consens în poziții sau înfrângerea oponentului. https://www.youtube.com/watch?v=tb0FQXBguZs&t=28s. Urmăriți acest videoclip. Obama este un bun vorbitor și știe să dezbată. În acest caz, care este contraargumentul lui Obama?

În funcție de obiectivul intervenției, vorbitorul va folosi diverse tehnici pentru a explica (încearcă să predea), să convingă (caută o schimbare în atitudinea și comportamentul publicului), să distreze (caută să distragă, să amuze) sau să celebreze evenimente (caută să comemoreze sau să mulțumească).

C) MERGEȚI ÎNTR-UN MARE AUDITORIU

Să poți susține un discurs sau să susții o prezentare într-un mare auditoriu este o oportunitate excelentă. Care este diferența de restul scenariilor? Publicul este mai mare și, evident, dacă există un public mai mare, spațiul fizic este, de asemenea, mai extins.

Toate acestea au repercusiunea sa, în aspecte precum:

• Vorbitorul: Vorbirea în fața unui public numeros poate crește gradul de nervozitate al vorbitorului. Atunci când pregătiți intervenția, este important să rețineți că destinatarul este un public numeros, dar fără a uita că a ne asculta mai mulți oameni este o oportunitate de a ajunge la mai multe persoane. Odată ce v-ați asumat provocarea de a vorbi în fața unui public, de a fi pregătit un discurs bun și de a fi exersat cu disciplină, cu atât mai mulți oameni vor primi cunoștințele dvs.
• Începutul expunerii: în primele momente în care are loc primul contact în auditorium, primele propoziții pot ajuta la crearea unei atmosfere mai relaxate care să reducă gradul de tensiune din partea vorbitorului. Menținerea contactului vizual cu publicul este importantă.
• Resursele disponibile pentru buna desfășurare a intervenției. Având în vedere că spațiul și structura clădirii sunt diferite, vorbitorul are nevoie de un microfon pentru a se face auzit. În plus, restul mijloacelor audiovizuale devin mai importante.

Înainte de intervenție, este esențial să verificați dacă echipamentele tehnice și audiovizuale funcționează corect.

• Înainte de prezentarea finală, vorbitorul trebuie să exerseze pe scena auditoriului. Trebuie să să simtă confortabil și să se miște liber în spațiu. Acest lucru va genera încredere în sine și siguranță pentru a vă concentra pe mesaj și public

D) GESTIONAREA SCENARIILOR SENSIBILE

În orice situație a acestor caracteristici, cuvântul-cheie este CALM. Nervii nu sunt niciodată buni tovarăși de călătorie. Concentrarea pe obiectivul nostru este o strategie bună pentru a evita scăparea emoțională de sub control. Orice s-ar întâmpla, cum vreau să pun capăt acestei intervenții?

Concentrarea pe obiectiv ne ajută să nu fim distrași și să nu acordăm mai multă importanță obstacolelor decât ar trebui.

Un alt cuvânt-cheie pentru momentele delicate este UMOR. Un simț al umorului ajută la îndepărtarea tensiunii din moment, la degajare și relaxarea mediului. Desigur, este important să putem să recunoaștem momentele care permit umorul, pentru a nu o da în bară sau a face situația și mai delicată.

În cazul unor situații complicare generate în interacțiunea cu publicul, este de recomandat de acționat după cum urmează:

• Dacă persoana face o corecție și are dreptate, trebuie să ne cerem scuze și să căutăm acordul ascultătorului. Toate acestea într-un limbaj clar și concis. „Aveți dreptate, cifra pe care v-am dat-o este incorectă. Îmi cer scuze, am confundat datele”.
• Dacă persoana nu are dreptate în argumentul său, vom răspunde într-un mod asertiv, descriind și argumentând fără evaluări personale și exprimând empatie față de celălalt. „Înțeleg că strategia pe care o propun poate părea absurdă, dar există mii de investigații ale căror rezultate garantează eficacitatea acestor acțiuni în domeniul antreprenorial. Vă pun la dispoziție linkurile și documentația care îmi demonstrează argumentul”.

În acest link puteți găsi 15 erori tipice sau situații dificile pentru un vorbitor. Obiectivul este de a preveni generarea multora dintre aceste situații, dar dacă apar, cea mai bună alternativă este să învățăm din ele https://highspark.co/15-bad-speeches-avoid-in-presentations/

E) IMPROVIZAREA. PROMOVAREA CREATIVITĂȚII.

O expunere se poate face folosind diferite metode sau opțiuni de prezentare:

• Un discurs poate fi rostit pe baza memorării unui text. Este o alternativă care, dacă este utilizată ca singură opțiune, este foarte limitată. Avantajul pe care îl prezintă este acela că permite elaborarea conținutului exact. Lipsa de naturalețe, incapacitatea de adaptare la audiență sau apariția pierderilor din memorie sunt unele dintre dezavantajele acestei alternative. În orice caz, ce valoare aduce un vorbitor care repetă un text ca un papagal? Dvs. ce credeți?
• O altă alternativă similară cu cea anterioară se bazează pe simpla citire a unui text. Deși în unele cazuri poate fi necesar să citiți conținutul rapoartelor tehnice, prezentărilor etc. Este important să rețineți că aceasta este o formulă foarte rigidă care nu generează credibilitate sau conexiune cu publicul.
• „Improvizația” pregătită se bazează pe realizarea unei prezentări pe baza unui contur sau a unui text structurat anterior, care va fi dezvoltat spontan. Ar fi ceva de genul „fâșii” care facilitează o expunere bună. Nu trebuie să uităm că, cu cât pregătim o intervenție, cu atât mai bine vom putea improviza, curios, nu? Aceasta este una dintre cele mai utilizate alternative.
• Improvizația totală se realizează fără pregătire prealabilă. Mai bine să nu optați pentru aceasta, decât dacă sunteți vorbitori experți. Procentul de fiabilitate și eficiență este într-adevăr scăzut; sigur ați verificat și dvs. la un moment dat. După cum vă puteți imagina, este o alternativă puțin folosită.

Toate acestea de mai sus fiind spuse, este important să rețineți că un vorbitor bun trebuie să știe să improvizeze. Puteți alege o opțiune sau alta a prezentării, dar în ansamblu este nevoie și de o marjă de improvizație. De ce?

• Pentru că orice eveniment neașteptat se poate întâmpla; defecțiuni tehnice, întârzieri etc.
• Deoarece un vorbitor nu va genera nici un fel de credibilitate dacă nu este capabil să facă față niciunei provocări sau probleme care poate apărea înainte și cu publicul.
• Deoarece improvizația generează valoare conținutului, pentru răspunsurile emise, pentru intervenția în sine.