Discursul este una dintre resursele-cheie de comunicare ale unei expuneri. Înainte de a aborda construirea sa, este important să subliniem importanța specificării răspunsurilor la aceste trei întrebări:

• ¿ Care este scopul
  Pentru cine ?.
  Ce reacții și ce rezultate sunt căutate?

Cest citat al lui Churchill ilustrează foarte bine cum puteți aborda pregătirea unui discurs:

„Dacă trebuie să ofer un discurs de două ore, folosesc zece minute în prezentarea ta. Dacă este un discurs de zece minute, atunci îmi ia două ore să îl pregătesc.” Winston Churchill.

A) STRUCTURA UNUI DISCURS

Structura unui discurs este scheletul pe care se așază prezentarea. Conținuturile selectate sunt reflectate prin aceste trei etape ale expunerii.

Introducerea / Începutul „Spunem ceea ce vom spune”. În partea sa inițială, discursul trebuie să conțină ideea sau ideile de bază care vor fi dezvoltate mai târziu. Această parte inițială are loc atunci când salutăm, ne prezentăm și avansăm ideea de bază. În plus, aici poate fi specificată durata expunerii și documentarea și resursele folosite. Faza introductivă este cheia pentru captarea atenției publicului, pentru construirea încrederii și pentru trezirea interesului.
Acest videoclip ( https://www.youtube.com/watch?v=aUbuIRfm5F4 ) prezintă câteva idei-cheie pentru pregătirea introducerii unui discurs.

Corpul / Dezvoltarea „Spunem”. Partea centrală a discursului va dezvolta ideea de bază.
După ce introducerea discursului a fost făcută, este timpul să continuăm cu faza dezvoltării conținutului. În această etapă sunt oferite argumentele esențiale care vor conduce la rezultatul prezentării.

Concluzia / Sfârșitul sau rezultatul „Spunem ceea ce s-a spus.” În rezultatul sau sfârșitul discursului, se recomandă să repetați clar și concis ideea de bază care sprijină prezentarea. În această ultimă etapă, dacă este necesar, vor fi clarificate acțiunile care trebuie întreprinse. Ulterior, este rândul intervențiilorm întrebărilor și răspunsurilor, pentru ca, în final, să mulțumiți pentru asistență și pentru atenție să să vă luați „la revedere”.

Fiecare dintre aceste trei părți trebuie să fie conectate corespunzător la cealaltă. Toate împreună formează o poveste. Dacă nu există nicio legătură sau coerență între părți, publicul va pierde firul și se va deconecta.

Dezvoltarea structurii unui discurs poate fi mai ușoară dacă sunt urmați următorii pași:

• Obiectiv: definiți clar obiectivul.
• Notați ideea centrală pe care se va plia discursul.
• Alegeți un tilu atractiv și potrivit.
• Scrieți conținutul pe baza unei structuri.
• Dezvoltați conținutul scris.
• Adăugați date și experiențe personale și ale altora pentru a ilustra prezentarea.

B) CONSTRUIREA ARGUMENTELOR

O dată structurat discursul, continuă cu faza de construire a argumentelor. Ce vom spune? De multe ori, ne apar multe idei în minte pe care să le argumentăm sau pe care să ne construm discursul, dar ne vine mult mai dificil să le exprimăm public.

Idei-cheie pentru construirea argumentelor:

• Se recomandă transmiterea ideilor prin mesaje scurte. În general, acestea provoacă de obicei mai mult impact. Putem folosi mesaje scurte pentru a transmite ideile principale și a le dezvolta ulterior.
• Limbajul trebuie să fie clar, corect și precis. Limbajul trebuie să ajute la înțelegere.
• Conținutul discursului trebuie să fie concis și succint. Baltasar Gracián spunea „Lucrul bun, dacă e scurt, este de două ori mai bun”. Publicul vă va mulțumi.
• Toate argumentele utilizate trebuie să ofere o imagine de unitate. Ca și cum ar fi un tablou, întreaga expunere trebuie să compună imaginea perfectă. Structura de bază a conținutului, dezvoltarea și concluzia ajută la protejarea unității de expunere.
• Fiecare argument trebuie să aibă o premisă și o concluzie bine construite (conținut pe care îl veți vedea mai jos).
• Diferitele argumente invocate trebuie să fie în concordanță între ele. Dacă ne contrazicem pe noi înșine, cine ne va mai crede?

https://press.rebus.community/uwmpublicspeaking/chapter/chapter-12-developing-strong-arguments/

Acest articol prezintă un conținut mai dezvoltat pe principiile, părțile și obiectivele unui argument.

C) PROCESUL ARGUMENTATIV: FAZE, COMPONENTE ȘI TIPURI DE ARGUMENTARE

Procesul argumentativ constă, în principal, din trei faze:

a) Formarea unei opinii. Un criteriu este format pentru a transfera informații și reflecții. Cine va oferi o intervenție, trebuie să se informeze în prealabil despre subiect, să selecteze informațiile care i se par cele mai relevante și să reflecte asupra acestora.

b) Susținerea și sprijinirea opiniei formate. Într-un discurs sau o intervenție, opinia raportorului trebuie să fie susținută de motive care argumentează teza.

c) Ținerea cont de opiniile celorlalți referitoare la aceeași temă. Pe parcursul procesului de argumentare, vorbitorul ar trebui să identifice alte opinii posibile și să le analizeze. Odată analizate, trebuie să știți cum să le respingeți pe cele pe care le considerați greșite și să acceptați acele părți ale altor opinii pe care le considerați acceptabile.

Pentru a susține și apăra argumentele, poate fi foarte util să folosiți expresii precum: Deoarece, pornind de la, văzând asta, de vreme ce, în consecință, am ajuns la concluzie, prin urmare, majoritatea specialiștilor susțin această teză. pentru că, înțeleg argumentul tău, deși…

Un argument este alcătuit din fraze sau propoziții numite premise și concluzii.

Premisa face aluzie la motivele care fundamentează sau susțin argumentul. Sunt expresii care constituie punctul de plecare al argumentului afirmând sau negând ceva. Datorită lor, publicul poate accepta rațional concluzia pe care o propunem.

Concluzia este propoziția care prezintă ideile finale generate de premisele anterioare.
https://www.youtube.com/watch?v=FSAWrqavYg0 Ce este un argument? Acest videoclip vă spune mai multe despre componentele unui argument.

D) TIPURI DE ARGUMENTARE

Argumentarea deductivă. Caracterizată printr-o relație strânsă între premise și concluzie; dacă avem premise adevărate, concluzia este de asemenea adevărată. Și, invers. Este o metodă sigură de argumentare, dar nu oferă informații noi. „Toți oamenii sunt muritori. Socrate este un om, deci este muritor”. Argumentarea deductivă folosește o tehnică directă, deoarece expune ideea principală la început. De obicei, se aplică mesajelor „pozitive”. Publicul se presupune că arată plăcere și interes, este informativ și ușor de urmărit.

Argumentarea inductivă. Ca și argumentarea deductivă, aceasta este alcătuită din premise și concluzii, dar relația este diferită. În raționamentul inductiv, concluziile sunt parțial susținute de premise. Chiar dacă premisele nu sunt adevărate, concluzia este. În schimb, dacă concluzia nu este adevărată, premisele sale sunt.

Argumentarea abductivă. Această argumentare este cea mai logică explicație a priori pentru o concluzie dată. Aceasta nu înseamnă că acest argument este cel mai precis. De exemplu, pământul este ud și nu a plouat; vecinii trebuie să fi udat plantele.

Argumentarea prin analogie. Acest tip de argumentare ne poate ajuta să abordăm probleme pe care nu le cunoaștem în profunzime. Concluzii mai mult sau mai puțin logice pot fi trase din analogii sau comparații. De exemplu: în cartierul meu, piața se deschide la 7 dimineața, așa că am înțeles că în cartierul dvs. piața se deschide într-un moment similar.

Susținerea discursului nostru în argumente logice, demonstrații sau teorii care aprobă și susțin prezentarea noastră ne ajută să completăm mesajul și să captăm atenția publicului cel mai rațional.

În cele din urmă, încorporarea experiențelor proprii sau ale altora, a datelor concrete sau exemplelor ilustrative fac prezentarea personală și realizată în funcție de publicul care ne însoțește. Nimic mai bun decât a pune exemple personale și reale pentru a face legătura cu cei care încă se îndoiesc de credibilitatea noastră.

E) MANAGEMENTUL SURSELOR DE DOCUMENTARE

Cu cât este mai pregătită o intervenție, cu atât va fi mai naturală. Curios, va părea improvizată. Oamenii care sunt excelenți la un anumit subiect sau activitate au capacitatea de a ușura complexul, sau cel puțin par să o facă.

Înainte de a construi orice discurs, este esențial să selectați și să structurați conținutul discursului.

Care sunt sursele care oferă informații pentru a construi un discurs? Iată câteva dintre resursele care vă pot ajuta să pregătiți conținutul:

• Citiți cărți, presă, articole de specialitate, Internet.
• Legătura cu profesori, experți sau profesioniști în domeniu
• Mediul cel mai apropiat; familie, prieteni, partener etc.
• Tu însuți, prin cunoștințele, experiențele și reflecțiile tale.

Dar nu totul merge. Astăzi avem o mulțime de informații despre orice subiect. Meritul este selectarea conținutului care generează cu adevărat valoare pentru publicul nostru.

În acest link, sunt oferite sfaturi cu privire la anumite orientări care trebuie urmate atunci când sunt selectate informațiile care se vor introduce în discurs. https://courses.lumenlearning.com/ivytech-comm101-master/chapter/using-examples/

Ținând cont de faptul că informațiile pot deveni foarte repee învechite, aceste criterii vă pot ajuta să filtrați și să selectați informațiile.

• Selectați informații IMPORTANTE și RELEVANTE (care oferă un răspuns clar și direct nevoilor publicului).
• Optați pentru surse care par fiabile și veridice.
• Căutați precizie în datele oferite.
• Alegeți cele mai actuale informații. Dacă înțelegeți oportun, acestea folosesc conținut mai vechi, dar ajung să se refere la cele mai actuale informații.