Înainte de a analiza proactivitatea în ceea ce privește conducerea, trebuie să vedem în primul rând cum este proactivitatea sau o persoană proactivă. Potrivit busienssdictionary.com proactivitatea este – „Comportamentul orientat spre acțiune și rezultate, în locul celui care așteaptă să se întâmple lucrurile și apoi încearcă să se adapteze (să reacționeze) la ele.”

Ați auzit povestea greierului și a furnicii? Să explicăm importanța comportamentului proactiv folosind această poveste. După ce ați citit povestea, puneți-vă întrebarea: „Sunteți furnică sau greiere?”

A fost odată un greiere care iubea viața. Și-a petrecut timpul lenevind la soare, mâncând când dorea, dormind când dorea, bucurându-se, în general, de tot timpul. A trăit de parcă n-ar fi avut nicio grijă pe lume.

Într-o zi, în timp ce se scălda în soare, a văzut o furnică împingând o firimitură de pâine. Greierul a întrebat: „Hei, soro! Ce faci?” Furnica a răspuns: „Adun mâncare pentru la iarnă, câtă vreme este cald încă. Odată ce iarna va începe, voi sta acasă și voi mânca doar din rezerva mea de mâncare.”

Greierele s-a distrat de viața plictisitoare a furnicii și a continuat să se scalde în soare, spunând: „E suficient timp pentru o astfel de muncă plictisitoare. Ar trebui să-ți faci timp să te distrezi ca mine”. Curând vara a trecut și sosi iarna.

Pe măsură ce vremea a devenit mai rece, a devenit mai greu pentru greiere ca să mai iasă afară. Astfel, în curând a început să simtă foame. El a decis să înfrunte vremea și să iasă să-și găsească ceva de mâncare.

Când a ieșit, totul era acoperit de zăpadă și nu putea găsi nimic de mâncare. A continuat să caute mâncare în fiecare zi. Nu a găsit nimic. În cele din urmă, a slăbit și a murit de foame.

După părearea voastră, care dintre cei doi a fost Proactiv? Furnica, desigur.

Care sunt caracteristicile Proactivității prezente în furnică?

• Se cunoștea pe sine, potențialul și punctele forte: că era micuță; că, prin ajutorul coechipierilor săi, nu a fost nimic ce nu a putut realiza – nu a contat cât de mare era firimitura de mâncare.
• A știut evenimentul care venea peste el: iarna și severitatea ei.
• Știa resursele pe care le avea la dispoziție: colegii de echipă și timpul disponibil pentru ea vara.

Comportamentul proactiv vizează identificarea și exploatarea oportunităților și luarea de măsuri preliminare împotriva potențialelor probleme și amenințări, în timp ce comportamentul reactiv se concentrează pe rezolvarea unei probleme după ce apare.

Aceeași atitudine ar trebui aplicată și în poziția de lider. Acest lucru înseamnă că ar trebui să vă gândiți la adepții dvs. și să le facilitați lucrurile. În acest caz, se poate prevedea unde poate conduce comportamentul membrilor sau echipei lor, iar acești lideri încearcă să depășească situațiile neplăcute și să rezolve problemele înainte ca acestea să aibă efect, decât să aștepte până la „erupția vulcanului” când este prea târziu.

În secțiunea despre link-uri și articole utile puteți citi mai multe despre subiect.