Teoria căii obiectivelor (engl. Path-Goal Theory) a fost dezvoltată de Robert House, un absolvent al Universității Statului Ohio, în 1971 și revăzută în 1996. Priviți videoclipul de mai jos pentru a începe: https://www.youtube.com/watch?v=62Hs-4QJf5Q

Teoria Path-Goal este practic un model de contingență, ceea ce înseamnă că liderul ar trebui să își schimbe stilul de conducere în funcție de situația cu care se confruntă în calea atingerii obiectivului stabilit.

Această teorie afirmă că, comportamentul unui lider depinde de satisfacția, motivația și performanța oamenilor din grupul său. În 1996, teoria a fost revizuită, în care House susține că liderul poate participa la comportamente care completează abilitățile membrilor grupului și pot compensa deficiențele acestora. Teoria Path-Goal a fost dezvoltată pentru a descrie modul în care liderii își încurajează și își susțin adepții în atingerea obiectivelor pe care le-au stabilit, mergând pe calea pe care ar trebui să o ia, clar și ușor.

Liderii care aplică teoria căii obiectivelor, pot avea următoaarele comportamente: 1. Directive 2. Susținător, 3. Participativ, 4. Orientat pe realizări.

1. Conducerea directivă – oferă ghidare și structură psihologică; stabilește standarde clare ale performanței și face regulile și reglementările clare pentru subordonați;

2. Conducerea susținătoare – este important pentru ei să facă munca plăcută pentru subordonați; liderii îi tratează pe subordonați ca pe egali și le respectă statutul;

3. Conducerea participativă –invită subordonații să spună ce au de spus și să ia parte la procesul de luare a deciziilor;

4. Conducerea orientată pe realizări – un lider care provoacă subordonații să muncească la cel mai înalt nivel posibil.

Liderii ar trebui să folosească o combinație a acestor patru stiluri pentru a obține o motivație mai bună în cadrul grupurilor lor.

Pe lângă comportamentul liderilor, este important să se noteze și performanțele echipelor. În timp ce se folosește acest stil de conducere, membrii echipei sunt motivați:

• în primul rând, când cred că pot îndeplini munca,
• în al doilea rând, când cred că eforturile lor vor avea ca rezultat o recompensă, și
• în al treilea rând, când apreciază recompensa stabilită.